Nu am materiale noi dar in timp ce faceam curatenie am dar peste niste cugetari scrise acum 8-9 ani, sper sa va placa, astept comentarii si observatii.
Aerul salin , marea a carei splendoare si uniformitate e dezbinata doar de vantul racoritor al sezonului de vara, pescarusii, albatrosii in cautare de hrana, toate aceste elemente alcatuiesc peisajul mirific al litoralului
E noapte, cerul imbratisaza pamantul cu infinitul timpului. Noaptea patrunde in eternitate.
Un nor fugar , pe cerul curat ca lacrima, ascunde astrele emblematice de ochii ganditori ai Terei.
E noapte. Dar… ceva s-a schimbat.
Nu mai e ca in noptile trecute in care odata cu evaporarea soarelui in neant se lasa acea liniste relaxanta dar apasatoare. Nu, acum atat noaptea cat si ziua pe toata Terra casele, satele, orasele sunt luminate, in continua miscare si agitatie.
Oamenii incearca in disperare sa isi cultive inteligenta, sa atinga absolutul dar, oare acesta ar trebui sa fie telul nostru? Nu mai este atat de important oare, sa ai o inima pura si sincera?
Oare noi in cautarea progresului am gasit reversul?
Intrebari intotdeauna puse dar niciodata raspunse in ciuda presupusei inteligente la care aspira lumea de azi.
Nu sunt eu…dar cine sunt? Am luat cate ceva din fiecare…
Lucrurile care imi placeau acum le indepartez … sau …pur si simplu…nu mai am timp…Unde sunt eu?
Gandind la dragostea eterna?
Eu sunt aici, dar numai sunt… adunat zi de zi, amalgamul de idei se mai clarifica.
Din cand in cand in viata mea … o raza de lumina imi aduce aminte cum sunt, inima inchegata si lovita acceptand fostul eu…
Mi-e dor de mine…de timpul liber pe care il aveam… de plimbarile prin padure…chiar si de pescuit…mult calm si rabdare mai era in mine…
Oare timpul poate fi oprit?
Ce mult mi-ar placea sa inghet in fata ochilor mei momentele frumoase…sa ma bucur permanent de ele… dar nu se poate…trebuie ca timpul sa treaca si noi trebuie sa speram ca momentele frumoase vor mai fi…
Dar cand?
Gandind la dragostea eternal?
Eu sunt aici, dar nu mai sunt… adunat zi de zi, amalgamul de idei se mai clarifica.
Din cand in cand in viata mea … o raza de lumina imi aduce aminte cum sunt, inima inchegata si lovita acceptand fostul eu…
Mi-e dor de mine…de timpul liber pe care il aveam… de plimbarile prin padure…chiar si de pescuit…mult calm si rabdare mai era in mine…
Oare timpul poate fi oprit?
Ce mult mi-ar placea sa inghet in fata ochilor mei momentele frumoase…sa ma bucur permanent de ele… dar nu se poate…trebuie ca timpul sa treaca si noi trebuie sa speram ca momentele frumoase vor mai fi…
Dar cand?
Speranta moare dar trebuie aprinsa , un mare atu al unei persone este A fi optimist…era sa pierd si asta…DAR NU VREAU … trebuie sa ma opun, sa rezist.
Oameni buni numai sunt multi pe lumea aceasta…dar pentru ca ei sunt asa nu inseamna ca trebuie sa ne adaptam.
SA REZISTAM, trebuie sa nu uitam cine suntem…si cine am fost…
Viata este grea…Doar iubirea, persoana care-I pasa de tine iti lasa impresia ca totusi e usor, e frumos, dar nu e asa…aceasta “iluzie” ti-o da inima, si toti o vor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu