In drumurile mele pe Scribd am dat peste ceva interesant...va las si link direct si um mic preview
Autor : Despina Camino
http://www.scribd.com/doc/84922828/Despina-Camino-Flashbackuri-din-via%C8%9B%C4%83
Punct negru în mijlocul oceanului
Negura s-a dezbrăcat timidă, încet, sub atingerea catifelată a
universului. În ritmul încins al iubirii, pe o muzică de şoapte. De sub rochia
ei de mătase albă, înceţoşată au răsărit o puzderie de pete de culoare.
Universul a sărutat culoarea. Lumea s-a scăldat în culoare şi în lumina difuză
s-au născut pete de culoare, nepătate.
Într-o zi lipsită de culoare, păşind pe asfaltul negru m-am lovit de tine. Am
căzut la pământ şi am văzut stele verzi. Buzele tale calde mi-au dat două palme
să mă trezesc la realitate. Toropeală plăcută. Cu ochii închişi parcă zăream
lumea-mi alb-negru învârtindu-se. Am deschis ochii şi am sărit ca friptă. Prin
ceaţa pe care o vedeam am zărit groaza. Mă pătasem. De culoare. Lumea mea alb
cu negru se pătase. Îmi lăsaseşi o pată de culoare. Pata ta de culoare.
Lasă-mă să stau. Sub soare. Să respir căldura. Să-mi pătrundă în
pori, să inspir un aer dulce, umed, cu miros de mare, să ascult liniștea și să
zâmbesc. Să amorțesc, să-mi amorțească zâmbetul pe chip, să mă doară maxilarele
prin zâmbet. Să strâng în pumni nisipul cald, cearșaful cald, alb, proaspăt
apretat. Să simt pustiul dar să nu fiu singură. Să-mi las capul pe pieptul tău,
să iți simt răsuflarea, să simt mișcarea, să simt fiecare răsuflare ca pe o
undă ușoară ce mă ridică, mă coboară, să mă mișc ușor pe val. Captată de o
amețeală plăcută, să simt că mă ia somnul în puf. Să deschid ochii și să observ
că m-am îndepărtat de mal și să se deruleze în fața mea imagini care se leagă
greu, aparent fără noimă. Chipuri cunoscute, necunoscute, care par să nu mă
observe, plaja care se golește, seara care se lasă, valuri care lovesc și mă
duc departe. Cât de adânc este...sub mine? Unde mă duc? Întuneric...singură pe
val, m-am pierdut. Simt apa ușoară și rece sub palme. Fină. Adierea devine vânt
întețit. Fiori reci. Fierbințeală care vine din interior, amorțeală,
paralizare. Plouă? Sau am vărsat o lacrimă? Furtună. Apa se zbate, o las să se
zbată. Vântul lovește. N-am ce să-i fac.
Şi tu? Ia-l de unde nu-i. Am început să te caut. Nu ştiam unde. Ziua mea
începea cu tine și se sfârșea cu tine. Visam zi și noapte la culoarea ta.
Amestecam cu mâinile tremurânde nuanțele de gri din tub în speranța că o voi
obține, că te voi revedea. Ştiam doar că trebuie să fii o pată de culoare.
Undeva prin gri trebuia să fii tu.
