Cu ocazia acestor sarbatori m-am decis sa va impartasesc si voua o poezie mai veche gasita prin camera...
ciudat cum apar asa...dar, totusi bine ca o fac...
Mentionez ca nu mai tin minte asa de bine cui am dedicat-o si faptul ca nu am vrut sa ii stric imaginea originala adaugand un titlu.
Deci...
Fara prea multe intarzieri.....
Al tau sunt, iata!
Si voi fi, atat cat voi trai.
Cat inima-mi va bate bine
Eu te voi iubi numai pe tine.
In panza vietii
Tu vei fi al meu vant,
Ce-n zbucium strasnic,
M-aduce pe pamant.
Si timpul de va trece
Nu-l voi lasa...
Inima nu mi-e rece.
In ultima suflare,
Cu mine de-o apuci,
Doresc sa mor cu tine
Singura nu te duci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu